Casa Jurnalistului : Sute de mii de protestatari în stradă și milioane de angajați în grevă. Încearcă să oprească țara din drumul înapoi la dictatura militară.
Ziua de azi va rămâne probabil în istoria burmeză, alături de 08.08.1988, care a dat numele « Răscoalei 8888 ».
Atunci s-a încheiat cu mii de protestatari împușcați și decenii de izolare internațională. Dar în ultimii câțiva ani părea că se întâmplă o tranziție controlată spre democrație.
Apoi, pe 1 februarie, armata a dat o lovitură de stat și a arestat guvernul.
O parte a populației s-a răsculat, în frunte cu medici, studenți și călugări budiști, dar armata nu dă înapoi și are sub control principalele instituții, pe lângă jumătate de milion de angajați și familiile lor.
Generalii au spus la început că nu vor vărsare de sânge, dar după trei săptămâni de proteste s-au cam săturat și i-au amenințat că “o să sufere pierderea vieții” . Trei protestatari au fost împușcați mortal: o fată care nu a apucat să împlinească 20 de ani și doi marinari care nu au vrut să părăsească nava după ce au intrat în grevă.
Asta a înfuriat mai tare populația și nu doar în orașele mari. Am văzut imagini de azi din sate în care părea că fiecare suflare s-a alăturat marșului. Zeci de grupuri etnice și-au anunțat sprijinul pentru protest, dar sunt și unele care susțin armata.
Multe pancarte sunt în limba engleză și unele se adresează explicit ONU și SUA: “Salvați-ne!”
Unii protestatari se identifică cu Generația Z, folosesc meme și se îmbracă în Spiderman, dar nu prea au reușit să pătrundă în cultura de masă din Occident (conform monitorizării), iar comunitatea internațională s-a limitat până acum la sancțiuni ceremoniale.
Cele mai dure măsuri au fost luate de Facebook, care a șters paginile armatei după ani de zile în care a fost folosit pentru instigare la genocid.
După fiecare zi de protest începe o noapte de arestări și raiduri ale poliției. Încearcă să adune toți liderii și să înăbușe mișcarea, dar protestul e descentralizat și pare chiar să crească.
Fiecare zi mărește presiunea, într-o secvență care seamănă îngrijorător de mult cu evenimentele din ‘88: luni de confruntări care s-au terminat într-un masacru.
Vedem cu toții asta, dar nu știm dacă-i suficient pentru a-i pune stop.
